Julien Manceaux, economist senior ING

2018: anul pierdut

A doua jumătate a anului 2018 a fost o dezamăgire pe multe fronturi economice și politice în Franța. Ratingul de aprobare al președintelui a scăzut de la 42% în prima jumătate a anului la doar 23% în decembrie (sursa: Elabe) pe fondul crizei „Vestelor galbene”, care a paralizat țara în timpul weekendurilor importante de cumpărături de la sfârșitul anului, lezând creșterea economiei în cel mai rău mod (vezi mai jos). Criza a întrerupt dezbaterile privind reforme cruciale (instituționale, despre pensii și despre drepturi de șomaj). Acum, că guvernul a pus în aplicare câteva măsuri pentru a susține creșterea încă în desfășurare a puterii de cumpărare și pentru a organiza o dezbatere națională, sondajele par să se transforme. Ratingul de aprobare al președintelui a început ușor să se redreseze, crescând cu 2 puncte procentuale în ianuarie, până la 25%, procentaj la fel de scăzut ca al lui François Hollande după primele 21 de luni ale mandatului său. Totuși, el este încă foarte fragil și foarte dependent de succesul dezbaterii naționale pe care o organizează guvernul.

Această dezbatere națională ar putea avea însă virtuți. Formula a condus la succes în trecut; lunile petrecute în călătorie, ascultându-i pe francezi în 2016, i-au permis lui Macron să stabilească programul politic care l-a adus la putere. Dezbaterea națională ar putea fi o modalitate de a valida principalele nevoi de reformă pe care le-a identificat acum doi ani, în special în ceea ce privește sistemul de pensii. Credem că va fi greu și că instituțiile franceze, în general, vor continua să se afle sub o presiune puternică, dar că nu există altă cale de a recâștiga sprijinul popular. În plus, va fi o platformă pentru alegerile pentru Parlamentul European într-un moment în care campania „ca de obicei” pare dificilă pentru partidele tradiționale, având în vedere nivelul ridicat de sfidare politică al francezilor. Ne îndoim că va fi suficient pentru a evita o altă victorie a partidului de extremă dreapta, Frontul Național, în alegerile europene din mai, dar ar putea ajuta partidul președintelui, En Marche!, să aibă o prezență pe scena europeană, la doar doi ani după înființarea sa în aprilie 2016 .

2018, încheiat într-o notă umilitoare

Fereastra favorabilă reformelor se închide însă repede: încetinirea economică actuală, exacerbată de criza „Vestelor galbene”, va face ca încercările de reformă să fie mai dificile în 2019. Într-adevăr, din punct de vedere economic, revirimentul economic așteptat în a doua jumătate a anului 2018 nu s-a întâmplat, cel de-al patrulea trimestru fiind în mod deosebit afectat de criza „Vestelor galbene”, în timp ce trimestrul al treilea a arătat numai jumătate din revirimentul așteptat, PIB-ul crescând cu 0,3% de la sfert de an la altul. Având în vedere că în prima jumătate a anului economia încetinise deja după săptămânile de greve care au afectat în mod semnificativ sectorul transporturilor în aprilie și mai, anul 2018 se va fi încheiat într-o notă umilitoare. Potențialul unei creșteri a PIB-ului de 2,0%, care exista la începutul anului, a dispărut și s-a transformat într-unul de cel mult 1,5%. Având în vedere contextul economic european mai slab așteptat în anii 2019 și 2020, creșterea PIB-ului va reveni la potențial sau la un ritm anual de 1,3% în ambii ani. Dacă se va redresa ușor cererea internă, este într-adevăr probabil ca evoluția comerțului extern să apese asupra creșterii (așa cum se întâmplă de obicei), în timp ce euro câștigă ceva teren față de dolar în următorii doi ani, iar comerțul mondial mai puțin dinamic afectează cererea pentru exporturile franceze. Rețineți că, în acest sens, toate previziunile sunt făcute în cadrul unei ipoteze din care excludem un Brexit dur.

Cererea internă începe în 2019 cu mare anxietate

La 86,7 în decembrie, indicele principal de încredere a consumatorilor a atins cel mai scăzut nivel din octombrie 2014. Scăderea considerabilă a intențiilor de cumpărare, care a fost măsurată în luna noiembrie, a continuat în decembrie, intențiile ajungând la nivelul cel mai scăzut din iunie 2013. A doua cea mai mare schimbare a fost măsurată în percepția gospodăriilor în raport cu capacitatea lor de a economisi, care fusese restabilită în prima jumătate a anului 2018. În cele din urmă, în ciuda faptului că șomajul a continuat să scadă în ultimele luni, temerile în acest sens – care s-au întors în timp cu doi ani în noiembrie – au continuat să crească în decembrie, deși creșterea a fost limitată.

Studiul arată, așadar, un nivel anormal de anxietate în rândul consumatorilor francezi: percepția lor asupra propriei capacități de economisire este mai rea acum decât în orice moment din 2008 și 2009, în timp ce încetinirea economică actuală nu are nimic în comun cu ceea ce a fost atunci și în ciuda faptului că puterea de cumpărare pe gospodărie a crescut cu 1,4% în 2018 (sursa: Bank of France), după un cumul de 3,7% între 2013 și 2017, care a fost într-adevăr unul slab (de două ori mai lent decât PIB-ul real).

Totuși, acest nivel ridicat de anxietate va avea un impact asupra consumului mult timp după ce șocul pe termen scurt al crizei „Vestelor galbene” va fi luat sfârșit. Cheltuielile consumatorilor scăzuseră deja în noiembrie, iar intențiile de cumpărare în decembrie arătau clar o altă lună negativă. Prin urmare, consumul privat s-ar putea contracta ușor în trimestrul al IV-lea din 2017, conducând în 2018 la cea mai slabă creștere a consumului privat din 2014, de 0,9%. În 2019, consumul privat ar trebui să se redreseze pe baza prețurilor scăzute ale energiei, a șomajului mai scăzut și a puterii de cumpărare mai mari (Banca Franței se așteaptă ca acesta să-și revină cu 1,8%, anul acesta). Cu toate acestea, ne așteptăm ca redresarea să fie limitată de nivelul actual de anxietate, care credem că va alimenta un comportament de economisire mai degrabă, decât de consum în lunile următoare. Prin urmare, vom revizui prognoza noastră de creștere a consumului privat de la 1,5% la 1,1% în acest an, în timp ce rata șomajului ar trebui să scadă până la 8,5%. 2019 ar trebui într-adevăr să fie – împreună cu 2018 – cel de-al doilea an care înregistrează o scădere a populației șomere (cu toate categoriile incluse, deci în afara efectului de locuri de muncă subvenționate) de la începutul crizei

Principalele puncte forte pe care le vedem în prezent în cererea internă provin din nivelul actual al investițiilor în afaceri. Sondajele industriale arată că, în pofida unei scăderi a perspectivelor economice, utilizarea capacității nu a coborât semnificativ în trimestrul al patrulea, în timp ce comenzile pentru export se mențin la un nivel confortabil. Efectul de recuperare din industria automobilelor ar trebui să sprijine, de asemenea, producția în 2019: chiar dacă nu credem că vânzările de autovehicule vor reveni curând la nivelul lor din vara lui 2018, prețurile mașinilor diesel fiind afectate în mod sistematic de noile norme europene, aceasta nu înseamnă că situația nu se poate îmbunătăți deloc. Creșterea investițiilor corporatiste ar trebui, prin urmare, să încetinească doar ușor în 2019, până la 3,5%. Investițiile gospodăriilor ar trebui, dimpotrivă, să rămână atenuate după un semestru al doilea slab al anului 2018, în ciuda ratelor scăzute ale dobânzilor. De aceea, ne așteptăm la o încetinire a creșterii investițiilor de la 2,8% la 2,5% între 2018 și 2019 și la 2,2% în 2020.

În cele din urmă, creșterea comerțului mondial ar trebui să încetinească din nou în 2019, pe fondul tendințelor economice mai slabe din SUA și China, și al unui vârf în exporturile germane. Exporturile nete din Franța, care au beneficiat în 2018 de slăbirea cererii interne de importuri și de o cerere externă relativ puternică, în ciuda puterii euro (în afara statisticii EUR / USD, cursul efectiv de schimb al monedei euro a atins un maxim în acest an), ar trebui din nou să apese asupra creșterii din 2019 și 2020.

Un impact bugetar într-un moment inoportun

Adăugând efectele creșterii mai lente a PIB-ului la un deficit mai mare în 2019, este puțin probabil ca Franța să aibă un deficit sub 3% în acest an. De fapt, bugetul pentru anul 2019 a fost deja afectat de recuperarea datoriei SNCF (Société Nationale des Chemins de Fer Français) și de transformarea creditelor fiscale pentru competitivitate în taxe mai mici: era deja prognozată la 2,9%, aproape de limită. Aceasta ar putea fi depășită, deficitul ajungând la 3,3%, iar datoria apropiindu-se de 100%. Cu toate acestea, considerăm că traiectoria descendentă va fi menținută. În lunile următoare, guvernul ar trebui să detalieze măsurile corective menite să reducă cheltuielile publice. Prin urmare, menținem o prognoză a deficitului de mai puțin de 3% în 2020, sau 2,9% în loc de 2,6% anticipat anterior.

În cazul în care șocul ar fi temporar, cel puțin putem spune că acesta vine într-un moment nepotrivit la nivel european. Italia a fost într-adevăr obligată să își revizuiască bugetul pentru a evita o nouă procedură de deficit excesiv, exercițiu pe care Franța însăși l-a încheiat oficial abia în luna iunie. Situațiile sunt, cu toate acestea, departe de a fi comparabile, deoarece chiar și cu tulburările din 2018, nu se pune sub semnul întrebării traiectoria datoriei publice franceze, care ar trebui să scadă în următorii ani. Dacă credem că dezbaterea privind o nouă procedură de deficit excesiv pentru Franța este în mare măsură exagerată, considerăm totodată că acest lucru face ca poziția Franței cu privire la reformele din Zona Euro să fie mai dificil de susținut. Atâta timp cât președintele Macron arată că Franța nu poate fi reformată, restul Europei, în special Nordul, nu va fi gata să sprijine împărțirea riscurilor sau transferurile fiscale între membrii Zonei Euro. Pașii mărunți care au fost aprobați în decembrie de Consiliul European în ceea ce privește bugetul UE și Uniunea Bancară și care au recunoscut câteva dintre cerințele franceze pot fi, astfel, ultimii, pentru o perioadă.