Primăvara Estului

Supporters of President Recep Tayyip Erdogan wave flags in front of his picture in Istanbul, Sunday, March 31, 2019. Erdogan's ruling party has declared victory in the race for mayor of Istanbul, even though the result in Turkey's most populous city and commercial hub is too close to call. State broadcaster TRT says former Prime Minister Binali Yildirim received 48.71 percent of the votes in Sunday's municipal elections while the opposition's candidate, Ekrem Imamoglu, got 48.65 percent. (AP Photo/Emrah Gurel)

Ceva se întâmplă în Europa Centrală și mai departe. Alegerile desfășurate la sfârșitul lui martie au dovedit-o. În Slovacia, votul de protest a dus la victoria Zuzanei Caputova, novice în politică și o avocată puternic implicată în mișcarea anticorupție. O lovitură dată partidului social-democrat, cu puternice accente naționalist-conservatoare, care domină de ani întregi scena politică de la Bratislava.

În Ucraina, primul tur al alegerilor prezidențiale a fost adjudecat, cu un scor categoric, de un alt nou-venit, Volodimir Zelenski, un actor de comedie pe care casele de sondaje îl incluseseră de-abia de anul trecut în clasamentele lor.

În Turcia, președintele Erdogan a primit un duș rece la alegerile locale, pe care el însuși le transformase într-un soi de plebiscit pentru propria persoană. Adevărat este că partidul său, AKP, a obținut, pe plan național, 51% (echivalentul scorului obținut la referendumul care i-a conferit puteri excepționale), dar Erdogan nu poate rămâne indiferent la semnalul primit din marile orașe, pe care le-a pierdut.

Slovacia, Ucraina și Turcia sunt cazuri diferite. Slovacia este o democrație, are o economie stabilă și oferă populației un anumit grad de prosperitate și servicii publice decente.

Ucraina se confruntă cu o situație economică dezastruoasă și cu un război ce pare interminabil, în regiunile de est, cu separatiștii susținuți de Rusia.

Turcia nu mai îndeplinește standardele unei democrații, odată cu noua lege fundamentală. Președintele Erdogan controlează totul, inclusiv justiția.

Dar există ceva care unește aceste țări. Și este vorba despre dorința de schimbare din interiorul societăților. Oamenii vor, pur și simplu, să trăiască în societăți mai puțin corupte și mai deschise. Și atunci când li se oferă ocazia de a-și exprima opinia la urne, votează masiv pentru agenții schimbării.

Poate că structurile de putere din cele trei țări vor găsi metodele politice și instituționale pentru a-i neutraliza pe noii veniți. În Slovacia, puterile președintelui sunt oricum limitate de Constituție. În Ucraina, oligarhul Petro Poroșenko și consilierii săi poate găsi soluțiile pentru a-l distruge pe actorul Zelenski în perspectiva turului al doilea. În Turcia, Erdogan poate orice, inclusiv să-i dea afară pe primarii aleși. Sau chiar mai rău.

Dar ceea ce nu se poate opri este dorința oamenilor de schimbare. Ce vor înțelege, oare, politicienii, din mesajul transmis la urne?

Comentarii