Cu siguranță, istoria va reține că termenul de „iliberalism” a fost lansat de premierul ungar Viktor Orban, la Universitatea de Vară de la Băile Tușnad, în 2014. Ar fi nedrept dacă istoria nu va reține însă și discursul din 2019 al aceluiași Viktor Orban, la aceeași Universitate de Vară.
„Ungaria a creat un stat democrat creştin, menţinând principiile democratice, dar respingând liberalismul”, a spus Viktor Orban.
Dar formularea care ar trebui să ne dea cel mai mult de gândit – iar membrilor minorității ungare din România ar trebui să le dea fiori reci pe șira spinării – este următoarea: „Libertățile individuale nu se pot lovi niciodată de interesele majorității”.
Prezența guvernului ungar în Transilvania este tot mai importantă – și nu doar atunci când subvenționează echipe de fotbal cu rezultate interesante în întrecerile interne.
Presa din România, citând surse ungare, vorbea recent despre o „preluare în bloc” de către FIDESZ a mijloacelor de informare în limba maghiară – un model deja aplicat în Ungaria, unde mediile de informare se află direct sub control politic și guvernamental, cu foarte puține excepții.
După cum scria recent portalul Pressone, un studiu lansat anul trecut arată o creștere a consumului de presă în limba maghiară al etnicilor unguri din Transilvania, grație „încorporării” în spațiul media din Ungaria. Publicația vede în aceasta un efect al strategiei transnaționale dezvoltate de guvernul maghiar.
Unei bune părți (cel puțin) a minorității maghiare pare să-i placă asta. Iar liderii UDMR nu par să aibă, la rându-le, nimic împotrivă.
Recent, într-un interviu pentru RFI România, liderul UDMR, Kelemen Hunor, spunea că nu vede niciun fel de problemă într-o eventuală apropiere a UDMR de FIDESZ. „Aceasta este o abordare superficială. Dar de ce să dăuneze? La nivel european, suntem în Partidul Popular European, alături de PNL din România, eu am o relație bună cu guvernul și cu Viktor Orban. De ce ar dăuna? Ce ar trebui să se întâmple? Cu cine ar trebui să fim în relații bune?”, a întrebat retoric Kelemen Hunor.
Ei bine, ar trebui să fie o problemă – și mai cu seamă pentru liderii UDMR. Ei ar fi primii care să se întrebe până unde pot importa „sistemul FIDESZ” și dacă asta chiar folosește minorității pe care o reprezintă.
În accepțiunea UDMR, România este încă datoare cu privire la drepturile minorităților – încă nu este asigurat un acces deplin al tinerilor maghiari la educație în limba maternă la toate nivelurile, iar cazul declarării ca neconstituțională a legii de înființare a Liceului romano-catolic maghiar din Târgu Mureș este văzut de liderii UDMR drept un exemplu că lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie. „Curtea a demonstrat, încă o dată, că România nu este stat model în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor naţionale”, a spus atunci, întristat, Kelemen Hunor. Un alt exemplu: mulți dintre maghiari nu înțeleg de ce li se interzice arborarea drapelului Ținutului Secuiesc, văzând în asta un atac la adresa propriei identități.
De partea cealaltă, pentru mulți dintre politicienii majorității, România respectă întru totul normele europene în materie de drepturi ale minorităților.
Ar putea obține minoritatea maghiară mai mult? Desigur, dar aceasta numai în cadrul unei Românii deschise, liberale, europene.
La începutul anilor 1990, UDMR se remarcase drept unul dintre principalii factori politici ai modernizării României. Liderii maghiari înțeleseseră de la bun început că mai multe drepturi pentru comunitatea lor vor fi posibile doar în cadrul unei Românii adânc integrate în Europa.
Cum-necum, România a mers pe drumul occidentalizării, cu UDMR cel mai adesea ca parte a guvernării.
Vremurile au trecut, generațiile s-au schimbat. Azi, liderii UDMR se închină la doctrina FIDESZ. Dar ce s-ar întâmpla dacă ea ar fi aplicată la scara întregii Românii, dacă, așa cum zice Viktor Orban, libertățile individuale nu se vor putea lovi niciodată de interesele majorității? Ei bine, ar fi o nenorocire pentru comunitatea maghiară, care ar deveni cea dintâi victimă într-o Românie iliberală.
UDMR se află acum într-o situație complicată: depinde de sprijinul guvernului de la Budapesta, dar sistemul iliberal ar fi o amenințare existențială pentru comunitatea maghiară. Liderii maghiari nu par a fi găsit calea, iar alianțele lor politice din ultimii ani au fost mai ales cu forțele autohtone care au promovat idei iliberale – PSD și ALDE. Ar putea UDMR să-și schimbe prietenii politici, optând pentru susținătorii unei Românii deschise, liberale și europene? Tehnic, da, dar ce va zice Budapesta?
La mijlocul anilor 1990, ca reporter de politică internă, am fost la Universitatea de Vară de la Băile Tușnad. Mi-au plăcut atunci abordările curajoase, europene, o adevărată rază de lumină într-o atmosferă politică încă marcată de discursul ultranaționalist, de tip Vadim Tudor.
Azi, văzând mesajele întunecate transmise din frumoasa stațiune transilvană, nu cred că m-aș mai întoarce senin de acolo.
PNL e un partid de extrema dreapta, liberal doar prin nume, la fel ca si USR. PSD prin guvern finanteaza manifestari ‘culturale’ de extrema dreapta, sustine prefecti, rectori si alti oficiali rasisti si reduce drepturile minoritarilor in mod organizat si planificat. Justitia e profund rasista, hartuind majoritatea politicienilor minoritari, fara dovezi, pe dosare inventate, avem o serie de ‘detinuti politici’ minoritari care au ajuns la puscarie pe baza unor procese politice.
Romania are o clasa politica si administrativa profund rasista.
FIDESZ e iliberal prin politica sa anti-migrationista, in rest promoveaza ideile liberale clasice, inclusiv dreptul de pastrare a identitatii dreptul de autoguvernare a minoritatilor. Respinge curentele ultra-liberale si ultra-capitaliste care sunt la moda in societatile moderne din vest, idei care au dus pana la urma la Brexit, la declinul populatiei autohtone samd.
Deci care e de fapt problema? Va zic eu: problema e de fapt rasismul profund promovat de partidele romanesti, lipsa completa a partidelor liberale si centriste in Romania.
Intr-o nota oarecum ironica: UDMR ul e singurul partid cu adevarat liberal din Romania, care se zbate in oceanul partidelor de dreapta si de extrema dreapta.