Continui jurnalul din zilele COVID-19. Aici – episodul 4, iar ca Jurnal cultural – al 5-lea, după cele publicate în numerele 87 şi 88 drept Opinii politice sau în locul bilanţului teatral din Festivalul Naţional al stagiunii 2018-2019, întrerupt, dar nu abandonat…
Joi 19 martie. La 10 dimineaţa – declaraţie a primului-ministru Ludovic Orban, care anunţă noi decizii guvernamentale privitoare la gestionarea situaţiei în condiţiile stării de urgenţă: alocări de fonduri pentru achiziţii de echipamente şi alte articole medicale şi pentru intrarea de urgenţă în producţie a unora dintre ele la Compania Naţională UNIFARM, credite pentru susţinerea economiei şi a salariaţilor concediaţi sau trimişi în „şomaj tehnic”, înăsprirea anumitor prevederi ale Codului Penal etc. Premierul face apel la calm, se-arată calm el însuşi, situaţia e gravă, dar autorităţile o ţin sub control.
Raportările cotidiene încep să se facă la prânz, la 1: astăzi bilanţul urcă la 277 de cazuri.
Altfel, ştirile despre epidemie intră într-o anume stereotipie: numărul de bolnavi creşte uşor de la o zi la alta, se iau noi măsuri de limitare a infectărilor, curg şi informaţiile din străinătate, mai ales din Italia, cea mai afectată ţară europeană, din Spania, Franţa, Germania, şi de pe alte continente, de pe tot mapamondul. Televiziunile se străduie să-şi „ţină” emisiunile, să le scoată din noua rutină: fac reportaje în spitale, pe străzi, la supermarket-uri, intervievează prin telefon persoane care fie au ceva relevant de spus acum, fie, cunoscute fiind, atrag publicul. Se mai şi iveşte câte un subiect asupra căruia se concentrează toată presa. Azi – blocajul de la graniţa dintre Austria şi Ungaria, pe unde revin în ţară românii din străinătate. Şiruri lungi de maşini, oameni nemulţumiţi sau resemnaţi. Şi discuţii la nivel diplomatic, promisiuni, anunţuri de rezolvare a situaţiei.
Pentru „coloratură” – secvenţe de pe străzile pustii ale lumii, părăsite de oamenii retraşi în case, în locul lor apărând… animalele sălbatice: cerbi şi căprioare, urşi, mistreţi, raţe. Iar pe canalele de obicei ultraaglomerate ale Veneţiei, acum liniştite, fără gondole, fără şalupe, au revenit… peştii. Localnicii au văzut şi delfini!
Vineri 20 martie. Echinocţiul de primăvară. 308 cazuri în România.
Pentru prima oară după aproape o săptămână de „autoizolare”, ies din casă pentru cumpărăturile curente, alimentare. Locuim în centrul centrului, aşa că nu pornesc spre supermarket-urile dinspre margini, folosesc, ca de obicei, reţeaua MEGA Image din zonă. Plin de marfă, nu cum se spune la televizor, unde-n fiecare zi se vorbeşte despre cum „se golesc rafturile”. Anumite lucruri – da!, se vede că se cumpără mai abitir ca-n zilele obişnuite. Şi oamenii sunt reţinuţi, tăcuţi, încearcă să ţină distanţele, e în aer o apăsare pe care n-o risipeşte muzica de fundal din magazin, veselă, de altfel.
Pe drum mă frapează trezirea vegetaţiei, mai evidentă şi mai impresionantă ca oricând: copacii şi tufele înverzesc, scot deja frunzuliţe sau se umplu cu mugurii viitoarelor coroane şi-ale viitoarelor flori. De câteva zile apăruseră şi primele fire ale ierburilor pitice care cresc în fiecare primăvară, ca prin minune, la intrarea în micul nostru bloc de pe Armaşului, dintre barele grilajului de şters încălţările: se-adună acolo puţintel praf şi noroi, destul ca ele să prindă viaţă. Rezistă până toamna târziu! Date fiind temperaturile neobişnut de ridicate ale ultimelor zile, în jur de 20 de grade Celsius, au „explodat” şi inflorescenţele plantelor timpurii, extraordinare: forsiţiile intens-galbene sau rarele, preţioasele, maiestuoasele magnolii. La-ntoarcerea de la cumpărături, trag o clipă pe dreapta pe Strada Jean-Louis Calderon, între Maria Rosetti şi Grădina Icoanei, şi-o fotografiez de la volan pe cea uriaşă din curtea Ambasadei Ungariei!
Subiectul de presă al dimineţii: ştirea falsă despre un proiect de lege al guvernului care-ar închide oraşele ţării. Comentarii peste comentarii, păreri peste păreri, deşi dezminţirea oficială a venit imediat: sunt mai multe variante în studiu etc. etc. etc.
Noutăţi de la guvernanţii europeni: şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, anunţă suspendarea temporară a Pactului de stabilitate, cel care limitează la 3% deficitele bugetare anuale ale statelor membre. Guvernele vor putea pompa bani acolo unde criza impune, vor acorda aşa-numitele „ajutoare de stat” fără restricţii, se vor îndatora cât e nevoie pentru a-şi finanţa sistemele de sănătate, pentru a-şi salva economiile şi pentru a acorda asistenţă socială pe scară largă.
Ministrul francez de Finanţe face şi el un apel public la susţinerea Italiei cea copleşită de epidemie, cu un mare număr de infectări şi cu câteva mii de morţi, în ideea că, dacă Europa unită nu susţine Peninsula, construcţia continentală „nu-şi va reveni”.
Sâmbătă 21. După-amiază-spre-seară pe terasa din spatele apartamentului. Atmosferă serenă. A-nceput să înverzească liliacul din colţul vilei de-alături, mai are o săptămână-două-trei. Se-aude vocea Evei, fetiţa de nici 3 ani a vecinilor noştri tineri, scoasă la joacă pe balconul de sus. Când şi când, trece câte-o pisică pe copertina din spatele atelierului de decoruri al Teatrului vecin, Ţăndărică. Pe cer – porumbei sau turturele, alteori vrăbiuţe, mierle, ciori. Şi un avion la mare înălţime, lăsând în urmă dâre groase de fum alb, paralele, de la motoarele cu reacţie. Linişte, vreme călduţă, plăcută, verdele plantelor, păsările planând pe deasupra grădinilor, aer bucolic, „seren”, cum ziceam. Ca duminica după-amiaza, îi povestesc la telefon unui prieten care-mi atrage atenţia că nu e decât… sâmbătă!
„Ştirea zilei”: în lipsă de noutăţi „spectaculoase”, posturile de televiziune arată imagini din parcurile pline ale Bucureştiului şi din pădurea Băneasa, lume-lume ieşită la aer şi la soare, în splendid-primăvăratica sâmbătă de martie, sfidând recomandările de „autoizolare” în casele proprii…
…Până când, seara, după 9, prim-planul e ocupat de responsabilii de la Interne, ministrul Marcel Vela şi cei 2 secretari de stat, medicul Raed Arafat (fondatorul sistemului SMURD) şi chestorul de poliţie Bogdan Despescu, care anunţă emiterea unei ordonanţe militare de interzicere a circulaţiei pe timpul nopţii, începând de luni, cu excepţia deplasărilor strict necesare, pentru restul zilei fiind făcute în continuare doar recomandări în acelaşi sens. Ministrul menţionează şi ieşirile în parcuri din cursul zilei, adăugând că n-ar trebui ş.a.m.d.
Duminică 22. Ies din nou pentru mai mici cumpărături, la alt MEGA Image şi la o farmacie. Personalul şi clienţii schimbă scurte replici despre – invaribil – epidemie, şi grave, însă şi pe tonuri glumeţe. Mă văd şi cu un computerist, „asistent IT” al nostru în ultima vreme. Îi spun ceva gen „Salut, dar nu dăm mâna!”, iar el îmi povesteşte că un amic i-a zis chiar „Nici nu te mai salut!”. Când sunt căutat la telefon sau sun eu pe cineva, încep cu „Bună, «autoizolatule»!”. Variaţiuni la temă…
„Subiectul zilei”: la slujba de duminică, preoţii i-au împărtăşit pe oamenii aşezaţi la cozi, dându-le vin – în ordine simbolică, „sângele Domnului” – cu aceeaşi linguriţă! Televiziunile tot rulează imaginile, cu comentarii acide asupra inconştienţei şi-a preoţilor, şi-a credincioşilor.
Luni 23. În cursul dimineţii: primele 2, apoi 3 decese confirmate la noi de pe urma infectării cu noul coronavirus. La prânz sunt anunţate 576 de cazuri de infectare.
La ora 2 – discurs mai amplu al preşedintelui Iohannis, practic la intrarea în vigoare a ordonanţei militare. Sobrietate, maximă responsabilitate: ton ferm, ales pentru a fi cât mai încurajator. Începe cu o referire la primele victime ale flagelului înregistrate în România. Apel la pensionari să-şi limiteze ieşirile din case. Blamare a utilizării politice a temei epidemiei. Expresii grele: „momente de cumpănă” şi „momente dramatice”, „săptămâni critice”, „gravitatea situaţiei” şi „situaţie fără precedent”. Apel la solidaritate: „Este timpul compasiunii, al generozităţii şi altruismului” etc.
În prima zi în care-am început să numărăm şi-n România decese provocate de epidemie, bilanţul urcă seara la 7.
Marţi 24. Anunţul de prânz: numărul de cazuri de contaminări din România a urcat la 762, iar al deceselor – la 8.
La 4 după-amiază Klaus Iohannis face o nouă declaraţie de presă, mai scurtă: după experienţa primei zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei militare şi mai ales după experienţa plein-air-istă de duminică (deşi vremea s-a stricat brusc luni, temperaturile au coborât sub 10 grade, chiar către 0, sunt precipitaţii reci peste tot în ţară, ploaie, lapoviţă, pe-alocuri ninsoare…), recomandările la reţinere se vor transforma în interdicţii. Nu doar noaptea, ci şi-n timpul zilei nu se va mai putea circula decât cu adeverinţe sau declaraţii scrise la purtători. Se vor face verificări. Va fi folosită pe străzi şi armata. Acelaşi ton grav al preşedintelui: situaţia devine „din ce în ce mai complexă” ş.a.m.d. Pasaj special despre persoanele în vârstă, „peste 65 de ani”, care vor trebui „să stea practic tot timpul acasă”. Se va emite o nouă ordonanţă militară până la sfârşitul zilei.
Seara, de la 8 şi ceva, premierul Ludovic Orban explică situaţia şi răspunde pe larg, timp de circa o oră, la întrebările presei, pe toate subiectele medicale, economice etc.
La 10, trioul Vela-Arafat-Despescu revine şi prezintă public noua ordonanţă militară. Arafat actualizează bilanţul zilei: 794 de infectări şi 11 decese. Către miezul nopţii, televiziunile mai anunţă unul, al 12-lea.
Miercuri 25. Dimineaţa – al 13-lea. Spitalul din Suceava, unde s-au produs din neglijenţă numeroase contaminări, se-nchide pentru dezinfecţie generală.
E încă rece afară, 4-5 grade, 6-7 către seară. Prognozele spun că de mâine se-ntoarce primăvara… ■
